Chemare la dragoste

In zadar atata sange curs cand o Romanie nu-si doreste libertatea. In zadar si-au dat viata intr-un decembrie geros daca noi continuam sa traim in minciuna. Totul e doar o libertate de fatada iar cei care ne-au ingradit au reusit sa intre din nou printre noi sa ne imbolnaveasca mintile cu idei care nu ar duce la fericirea acestui neam. Fratilor, o spun cu dragoste si cu mandrie : Suntem romani! Si pentru asta ar trebui sa luptam pana la capat sa punem in ordine viitorul nostru si al copiilor nostri, sa aducem siguranta de care avem atata nevoie. Aceasta e o chemare la dragostea de tara !

Shqipërisë

Nu poti cere mai mult, pentru simplu fapt ca nu ai nevoie. Te indragostesti, fara drept de refuz, si cand te intorci nu te mai simti acasa... iti fura gandul si cand iti pui capul pe perna nu te poti opri din a te gandi cum sa te intorci. Daca imi doresc ceva e sa simt din nou acel aer cu usor miros de citrice, sa aud zumzetul pietei dupa ploaie, si oameni prietenosi care ma servesc cu cateceva intr-o limba necunoscuta. Faleminderit

Trandafirul

In Parsul anilor 1800 pe o strada aglomerata statea mereu intr-un colt o cersetoare cu ochii in pamant si mana intinsa. Pe acea strada trecea zilnic un cuplu in drum spre facultate. Baiatul nu ii dadea nimic, dar prietena lui ii intindea adesea niste banuti.
-De ce nu ii dai nimic sarmanei femei ? intreba fata.
-Trebuie sa ii dam ceva pentru inima, nu sa-i punem niste banuti in mana, raspunse baiatul.
A doua zi baiatul a venit cu un trandafir abia inflorit si l-a pus in mana cersetoarei. Aceasta l-a privit, s-a ridicat a sarutat mana baiatului. Apoi a plecat strangand trandafirul la piept. Opt zile nu am mai fost vazuta femeia la locul unde statea cu mana intinsa.
-Din ce o fi trait femeia in aceste zile ? intreba fata.
-Din trandafir, zise baiatul.

Sous le vent

Et si tu crois que c`est fini
Jamais
C`est juste une pause, un répit
Après les dangers
Fais comme si j`avais pris la mer
J`ai sorti la grand`voile
Et j`ai glissé sous le vent
Fais comme si je quittais la terre
J`ai trouvé mon étoile
Je l`ai suivie un instant
Sous le vent

In sfarsit a venit toamna

Spasmele musculare imi sunt tot mai dese atunci cand imi aduc aminte, poate pentru ca ne-am cunoscut in frig. Totul e mai interesant asa, mai frumos cu un parfum mistic divin. Ochi care imi deschid un nou continent, ochi fara limita ... oare timpul de a cui parte e ? Te intrebi incotro s-o iei ? Vin-o la mine, te asteptam . Uneori sunt socata de felul in care, o Doamne, le-ai randuit pe toate.

Phl 4:13

Alt formår jeg i ham, som gør mig stærk.

Supravietuire

"Am aflat ca pot supravietui. Eram vie, simteam durerea - durerea imi radia afara din piept, trimitand sper valuri de suferinta membre si spre cap -, dar era suportabila. Puteam sa traiesc cu asta. Nu simteam ca durerea s-ar fi diminuat cu timpul, ci ca devenisem suficient de puternica sa o pot suporta."
New moon -Stephenie Meyer

inca ceva

Iti multumesc pentru inca o toamna, pentru inca un vis implinit. Alerg stingher ca o frunza purtata de vant...nimic nu-mi poate sta in cale , nimic nu ma va trage la pamant. Calatoria mea se va sfarsi iar atunci ma voi face una cu pamantul.