Chemare la dragoste

In zadar atata sange curs cand o Romanie nu-si doreste libertatea. In zadar si-au dat viata intr-un decembrie geros daca noi continuam sa traim in minciuna. Totul e doar o libertate de fatada iar cei care ne-au ingradit au reusit sa intre din nou printre noi sa ne imbolnaveasca mintile cu idei care nu ar duce la fericirea acestui neam. Fratilor, o spun cu dragoste si cu mandrie : Suntem romani! Si pentru asta ar trebui sa luptam pana la capat sa punem in ordine viitorul nostru si al copiilor nostri, sa aducem siguranta de care avem atata nevoie. Aceasta e o chemare la dragostea de tara !

Shqipërisë

Nu poti cere mai mult, pentru simplu fapt ca nu ai nevoie. Te indragostesti, fara drept de refuz, si cand te intorci nu te mai simti acasa... iti fura gandul si cand iti pui capul pe perna nu te poti opri din a te gandi cum sa te intorci. Daca imi doresc ceva e sa simt din nou acel aer cu usor miros de citrice, sa aud zumzetul pietei dupa ploaie, si oameni prietenosi care ma servesc cu cateceva intr-o limba necunoscuta. Faleminderit

Trandafirul

In Parsul anilor 1800 pe o strada aglomerata statea mereu intr-un colt o cersetoare cu ochii in pamant si mana intinsa. Pe acea strada trecea zilnic un cuplu in drum spre facultate. Baiatul nu ii dadea nimic, dar prietena lui ii intindea adesea niste banuti.
-De ce nu ii dai nimic sarmanei femei ? intreba fata.
-Trebuie sa ii dam ceva pentru inima, nu sa-i punem niste banuti in mana, raspunse baiatul.
A doua zi baiatul a venit cu un trandafir abia inflorit si l-a pus in mana cersetoarei. Aceasta l-a privit, s-a ridicat a sarutat mana baiatului. Apoi a plecat strangand trandafirul la piept. Opt zile nu am mai fost vazuta femeia la locul unde statea cu mana intinsa.
-Din ce o fi trait femeia in aceste zile ? intreba fata.
-Din trandafir, zise baiatul.

Sous le vent

Et si tu crois que c`est fini
Jamais
C`est juste une pause, un répit
Après les dangers
Fais comme si j`avais pris la mer
J`ai sorti la grand`voile
Et j`ai glissé sous le vent
Fais comme si je quittais la terre
J`ai trouvé mon étoile
Je l`ai suivie un instant
Sous le vent

In sfarsit a venit toamna

Spasmele musculare imi sunt tot mai dese atunci cand imi aduc aminte, poate pentru ca ne-am cunoscut in frig. Totul e mai interesant asa, mai frumos cu un parfum mistic divin. Ochi care imi deschid un nou continent, ochi fara limita ... oare timpul de a cui parte e ? Te intrebi incotro s-o iei ? Vin-o la mine, te asteptam . Uneori sunt socata de felul in care, o Doamne, le-ai randuit pe toate.

Phl 4:13

Alt formår jeg i ham, som gør mig stærk.

Supravietuire

"Am aflat ca pot supravietui. Eram vie, simteam durerea - durerea imi radia afara din piept, trimitand sper valuri de suferinta membre si spre cap -, dar era suportabila. Puteam sa traiesc cu asta. Nu simteam ca durerea s-ar fi diminuat cu timpul, ci ca devenisem suficient de puternica sa o pot suporta."
New moon -Stephenie Meyer

inca ceva

Iti multumesc pentru inca o toamna, pentru inca un vis implinit. Alerg stingher ca o frunza purtata de vant...nimic nu-mi poate sta in cale , nimic nu ma va trage la pamant. Calatoria mea se va sfarsi iar atunci ma voi face una cu pamantul.

Ce poarta vantul...

"Vantul desertului a sters de mult pasii nostri pe nisip, dar nu exista clipa in viata mea in care sa nu ma gandesc la tine, fie in vis, fie in realitate. Iti multumesc ca mi-ai iesit in cale."
Paulo Coelho - Al cincelea munte

Ar fi frumos daca ar fi asa dar indiferent de ceea ce decide constiinta noastra inima si-a facut alegerea. Sa imi poarte vantul gandurile ...

tremuram ...

E prea tarziu sa mai pot schimba ceva, e prea multa pace, e linistea dinaintea furtunii ... e mai bine asa. Tremur doar gandindu-ma. O fi de vina temperatura ? Inima imi pulseaza fara incetare, ea mai are un scop. Eu nu ... se implinesc 16 ani de cand a inceput si nu se opreste , intotdeauna e plina de speranta..cred ca cat timp continua sa bata am sa lupt si eu.

Psalm 18

The LORD is my rock, my fortress, and my savior; my God is my rock, in whom I find protection. He is my shield, the strength of my salvation, and my stronghold. I will call on the LORD, who is worthy of praise, for he saves me from my enemies. The ropes of death surrounded me; the floods of destruction swept over me. The grave wrapped its ropes around me; death itself stared me in the face.But in my distress I cried out to the LORD; yes, I prayed to my God for help. He heard me from his sanctuary; my cry reached his ears. Then the earth quaked and trembled; the foundations of the mountains shook; they quaked because of his anger.Smoke poured from his nostrils; fierce flames leaped from his mouth; glowing coals flamed forth from him. He opened the heavens and came down; dark storm clouds were beneath his feet.

No limits

Pasii nostri alearga cu atata repeziciune prin viata... acum doar am realizat si e deja prea tarziu . Au trecut atatea momente frumoase de care nu am profitat sau intamplari haioase la care nu am ras destul. Ar trebui sa ne traim viata fara limite! Iar la 80 de ani sa fim satui de viata. Imi spunea cineva pentru care fiecare zi era un dar, din cauza unei boli, sa ma bucur de viata ca sa nu imi ramana in zilele de pe urma regrete. A trai fara limite inseamna sa fii tu insuti chiar daca trebuie sa rastorni o lume de prejudecati , femei cu pantaloni, baieti cu parul lung, femei cu drept de vot, copii care pot renunta la parintii care ii abuzeaza. Cu siguranta toate acestea au fost privite cu scepticism la inceput, ce sa mai spunem ca sunt oameni care se uita prelung dupa un tatuaj si in zilele nostre, si noi le suntem multumitori celor care au luat atitudine. Ca in toate lucrurile, dupa libertate vine abuzul de libertate. S-a ajuns la astefel de lucruri din setea de viata pe care unii oameni cred ca o pot potoli cu lucruri trecatoare.E o nevoie in fiecare din noi care striga...eu m-am adapat. Dumnezeul meu, e Dumnezeul libertatii depline cat timp El ramane dragostea mea.

Locul in care cerul a cunoscut inteligenta umana , candva....

Nu totdeauna te integrezi, desi iti doresti atat de mult

Un remember

Egiptul...iti ofera ce niciodata nu ai crezut ca poti vedea, intrece orice limita a imaginatie si de asemenea te vrajeste. Ar fi imposibil sa nu observi contrastul dintre civilizatia care era acum mii de ani si gunoaiele de plastic aruncate in Nil. Au mai ramas doar urme de glorie ...

Escapada

Am invatat ca marea poate avea gust amar.In toata splendoarea ei m-a intampinat cu frig ... indiferent de zi, nu conta la ce ora, erau aceleasi strigate urmate de rasete atunci cand apa imi atingea picioarele.
Am avut ocazia sa privesc in larg si sa ma intreb cum pot ajunge acolo unde marea se uneste cu cerul. M-a invatat ca totul e un dar de la Tatal meu. Am profitat din plin de vant, l-am lasat sa-mi sufle parul... i-a lasat gust sarat. Nu am condamnat scoica care mi-a lasat o urma pe genunghi, caci toate suntun dar !
Am petrecut atata timp alaturi de doua suflete minunate in plimbari pe malul marii sau in asa numite "chasses des coquillages", pastrand tacerea. Se simtea golul ce ne unea, toate visam la ceva...va multumesc ne-am putut impartasii si bucuria !