Poate ca va intrebati ce m-a determinat sau de ce am ales sa fac acest pas. Raspunsul este unul cat se poate de simplu: am vrut sa arat celor din jurul meu relatia mea cu Isus Hristos pe care l-am ales ca Domn si Mantuitor personal.
Fiind nascuta intr-o familie in care mama era penticostala, am fost incurajata de mica sa particip la programele bisericii si sa ma rog zilnic. Nu intelegeam lacrimile mamei mele cand se ruga, dar stiu ca stateam alaturi si o priveam ca si pe un model. Primele momente in care am inteles cu adevarat cine era Dumnezeu si in care l-am simtit in rugaciune au fost in taberele cu copiii organizate de biserica. Acest lucru se intampla o data pe an, la fiecare sfarsit de august. Incetul cu incetul am realizat cat de mare nevoie am de Dumnezeu dar si ca el ne asculta rugaciunile intr-un mod uimitor. Prima astfel de experienta a fost cand am vazut ca dupa multi ani de rugaciune, tatal meu s-a botezat, iar transformarea din viata lui era vizibila.
Schimbarile au inceput sa apara incet dar la varsta de 14 ani luasem decizia sa cistesc zilnic din Biblie. Nu la scurt timp dupa aceasta am postit pentru prima oara cu adevarat si am intrat pe tarmul luptelor spirituale. In vara anului 2008 am mers cu grupul de tineri de la biserica intr-o misiune. Misiunea in sine nu a avut la fel de mare importanta pe cat pregatirea ei. Am inceput sa postesc pentru prima oara si intr-o noapte am visat ca cel rau vroia sa ma atace dar eu eram infasurata intr-un scut transparent.M-am trezit plangand, nu pot sa spun ca de frica, dar am fost coplestia.Atunci a fost unul din momentele in care m-am rededicat lui Dumnezeu ca si adolescenta caci vroiam sa am sufletul in siguranta indiferent de ce s-ar fi intamplat. Desigur, a trecut cu bine acea vara in care am format o stransa legatura cu Dumnezeu, Isus Hristos.
O data cu venirea toamnei am inceput sa fiu atrasa de lucruri rele si poate sa-mi descopar o noua latura.Dinn marea mila a Lui, am intrat intr-un anturaj pozitiv la liceu, facandu-ma sa uit de vechii prieteni. In primul an de liceu traiam cu amintirea acelei veri in care am descoperit o mica parte din Dumnezeu, lasandu-l de-oparte de fiecare data cand aveam ocazia.
O alta schimbare pe care am simtit ca era nevoie sa o fac a fost sa nu mai copiez. Stiam de mica ca era gresit dar pana atunci il considerasem un lucru infovensiv. Priveam in urma si vedeam ca nu sunt rezultatele mele, si desi toata lumea a continuat sa o faca m-am decis printr-un juramant sa renunt, caci de acum inainte Dumnezeu va purta de grija cunoasterii mele.
Acum cand stau si privesc in urma vad cum Dumnezeu tot incerca sa ma cheme la o relatie mai apropiata cu El dar eu ramaneam nepasatoare apeland la El doar cand aveam nevoie de ceva. La fiecare botez la care participam ma simteam puternic atrasa, ca si cum mi-as fi dorit sa fiu si eu unul dintre candidati.
Am inceput sa il descopar pe Dumnezeu cu ratiunea si nu sentimentele. Am realizat ca cunoasterea scripturii te aduce cu siguranta mai aproape de Dumnezeu, stabilind o relatie constanta indiferent de fluctuatiile emotionale.
Un alt domneniu in care a lucrat Dumnezeu in viata mea a fost in relatiile cu cei din jur. Cred ca El m-a invatat cum sa fiu o prietena care sa ajut si sa pot fi confidenta. E uimitor cum am gasit in El un model pe care il pot aplica in fiecare domeniu al vietii mele.
In timpul misunii din Albania am inteles cum e sa faci si sa fii in Voia lui Dumnezeu pentru tine. Am simtit acea chemare de a le sluji oamenilor, si faptul ca de multe ori trebuie sa facem si lucruri care nu ne ofera placere dar ii ajutam pe cei din jurul nostru. Am venit de acolo schimbata, o partea din inima mea a ramas cu acel popor si simteam o durere ca nu am putut face mai mult. Atunci am inceput sa ma sfatuiesc cu Dumnezeu in cat mai multe lucruri si am experimentat cum e sa il lasi pe El sa iti conduca viata.
Momentul in care mi-am dat seama ca este timpul sa fac pasul urmator, botezul in apa, a fost in data de 10 ianuarie cand am asistat la botezul de la biserica noastra. Ca si de alte dati am fost foarte impresionata dar in mintea mea a rasunat tot restul zile un cantec :”Astazi este ziua, Cantareste bine, Vezi cum stai cu Dumnezeu”. In seara aceea am incercat sa dorm si parca nu puteam, stiam ca nu voi avea liniste pana nu voi lua o decizie. Asa ca am luat un pix si pe intuneric am scris in spatele bibliei mele : 10 ianuarie 2010- Decizie de botez. Iar apoi m-am culcat linistita. Timp de doua saptamani nu am spus nimanui, pentru ca eram constienta ca o data verbalizata aceasta decizie va trebui cu siguranta implinita. Apoi am simtit cum luptele spirituale erau tot mai intense si imi doream sa fac lucruri la care niciodata nu ma gandisem inainte. Am avut emotii si atunci cand mi-am completat cererea de botez si apoi pana am predat-o si a devenit totul oficial. Nu mai am nici un fel de emotii, stiu ca asta vrea Dumnezeu sa fac si cu siguranta si eu. Vreau sa marturisesc in apa botezului ca L-am acceptat pe Isus Hristos ca Domn si Mantuitor in viata mea si ca sunt decisa sa tin aceasta decizie pana la moarte si dupa aceea.
